« Désir national » et vie vouée dans les biographies du XIXe siècle / 82 [<a

Rezumat

Primele colecţii de biografii „exemplare” din literatura română au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, promovând, în numele unei pedagogii naţionaliste, reprezentarea unei vieţi mobilizate de „dorinţa naţională”. Nu ne propunem să resituăm această „pasiune” în context naţionalist, ci în cadrul procesului de democratizare a vocaţiei care străbate întreaga modernitate, sprijinindu-ne pe interpretarea celebră a lui Max Weber din Etica protestantă şi spiritul capitalismului, şi mai ales pe reflecţia lui Judith Schlanger asupra vocaţiei. Plecând de la diferenţierea a trei forme prin care viaţa „inspirată” se înscrie în câmpul activităţii umane (prin retragere, prin exercitarea unei profesii, prin aprofundarea sinelui şi a singularităţii sale ireductibile), vom încerca să înţelegem modurile specifice în care „dorinţa naţională” articulează existenţele pe coordonatele unui destin „inspirat”.