Esotericism and Secrecy in Alternative Literary Histories

Rezumat

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și-a făcut apariția în scrierile istoricilor francezi ai culturii și literaturii un curent ideatic numit „esoterism academic” („ésotérisme savant”), care își propunea să identifice și să decripteze, într-un mod sistematic și obiectiv, referințele subtextuale, esoterice și sibilinice ale textelor literare. Principalele repere exegetice ale acestui subdomeniu de istorie literară sunt Anthologie littéraire de l’occultisme, semnată de Robert Amadou și Robert Kanters, respectiv Guénon ou le renversement des clartés, lucrarea lui Xavier Accart dedicată influenței exercitate de către Guénon asupra istoriei literaturii și a ideilor din Franța perioadei 1920- 1970, adică și dincolo de trecerea în neființă a Maestrului în 1951. Scopul acestor abordări intelectuale specifice îl reprezintă construirea unei istorii literare alternative, așa-zis secrete, care translează în două incitante studii literare românești – Literatura luciferică a lui Radu Cernătescu și O istorie secretă a literaturii române a lui Cornel Ungureanu –, menite să concureze istoria literară esteto-centrică. Studiul de față își propune să analizeze metodologia și morfosintaxa internă a acestor istorii literare alternative, punându-le în relație, pe de o parte, cu istoriile literare canonice și, pe de altă parte, cu structurile dominante ale identității colective naționale și transnaționale.