Visages de la marginalité chez Vasile Ernu – modes de vie précaire dans l'Est communiste

Rezumat

Modurile de viață inventariate de Vasile Ernu sunt, prin excelență, închise, refractare și, implicit, marginale și cvasi-cunoscute. Cu atuul imbatabil al nativului, în Sectanții, sau al experienței trăite, în Bandiții, Vasile Ernu se apropie de povestea lor posibilă, reală în final, nu însă și ireductibilă. Omiterea aspectului religios în favoarea istoricului, din primul volum (Sectanții) sau restrângerea diversității lumii interlope la tipologii aproape clișeizate, din cel de al doilea (Bandiții), lasă cartografia auctorială „deschisă”. Ceea ce i se poate reproșa, în ambele situații, este că spune mai puțin decât știe. Capcana șablonizării modurilor de existență alterate ar putea reprezenta o problemă dacă biograficul nu ar fi salvator la Vasile Ernu. Unul dintre personajele emblematice ale lumii interlope din spațiul ex-sovietic, temuta călăuză care-l conduce pe narator prin  lumea malefică a infractorilor, dezvăluindu-i angrenajele cele mai intime, Profesorul, constituie liantul celor două lumi: deși din motive diferite, ambele luptă cu Leviatanul lumesc, statul, împărtășind condiția comună de paria.