19th -Century Polish Womenʼs Literature of Personal Document – 21st -Century Reception

Rezumat

Scopul articolului este de a revizita memoriile, jurnalele, scrisorile și autobiografiile autoarelor poloneze din secolul al XIX-lea din perspectiva criticii literare feministe contemporane. Studiul valorifică teorii feministe ale autobiografiei și studii de teorie critică, în special, cele centrate pe analize de gen, pe care le contextualizează social, politic, moral și istoric în funcție de modul în care secolul al XIX-lea a modelat definirea de sine a femeilor și percepția asupra lor în Europa Centrală și de Est. Corpusul de texte este alcătuit din scrieri ale autoarelor Henrietta Błędowska, născută Działyńska, Helena Szymanowska-Malewska, Zofia Szeptycka, născută Fredro, Emilia Heurich, născută Szwarc, și fiica ei Teodora, Eliza Orzeszkowa, Helena Mickiewiczówna, Jadwiga Ostromęcka și Zofia Nałkowska. Acoperirea cronologică amplă (Błędowska închide secolul al XVIII-lea și deschide secolul al XIX-lea, Orzeszkowa închide simbolic secolul al XIX-lea, iar Nałkowska arată cum diaristica secolului al XIX-lea începe să se transforme sub influența literaturii modernistă a secolului al XX-lea), diversitatea de gen a textelor, precum și juxtapunerea autoarelor profesioniste cu acelea pentru care narațiunile autobiografice (epistolare) au reprezentat singura formă de activitate literară permit urmărirea traiectoriei emancipării feminine în Polonia (împărțită între mai multe imperii pe parcursul secolului al XIX-lea). Mai mult, acest studiu ilustrează modul în care autobiografia secolului al XIX-lea construiește și completează reprezentarea istoriei generale a epocii, dar și istoria dezvoltării genurilor care aparțin literaturii feminine confesive, urmărind modul în care aceasta devine o componentă a biografiilor individuale și colective și, mai ales, modul în care ea poate contribui la schimbarea opticii tradiționale despre autoare (de exemplu, perceperea autobiografiei feminine doar ca „factografie” și nu ca gen literar distinct). Secolul al XIX-lea a favorizat dezvoltarea diaristicii și a corespondenței, forme literare practicate atât de bărbați, cât și de femei (pentru care au constituit adesea singurele forme de exprimare). Abordate din perspectiva secolului al XXI-lea, care prilejuiește apariția unui număr tot mai mare de perspective interpretative și analitice, autoarele secolului al XIX-lea ajung să fie considerate creatoare pe deplin legitime ale câmpului literar al autobiografiei poloneze ca parte integrantă a literaturii naționale actuale, dar și a celei central-europene.