Spectres, simulacres, saxifrages et sopilky: Lessia Oukraïnka comme revenante dans les discours engagés du XIX e siècle ukrainien

Rezumat

Articolul explorează „posteritatea” în Ucraina de după 1991 a scriitoarei Lesea Ukrainka (1871–1913, născută Larisa Kosaci, mai târziu căsătorită cu Klyment Kvitka), dramaturgă, poetă, autoare de corespondență și traducătoare. Studiul analizează, mai întâi, modul în care artiști care au participat la demonstrațiile anti-ruse/anti-rusofile din anii 2000 și 2010 au transformat-o pe Lesea Ukrainka într-un simbol al revoluției, alături de alți scriitori ale căror orientări ideologice erau adeseori diferite de cele ale sale. De asemenea, o secțiune a lucrării se axează pe decizia politicienei Iulia Timoșenko de a-și modela înfățișarea în funcție de imaginile care o reprezentau pe Ukrainka. În al treilea rând, articolul prezintă criticile scriitoarei feministe Oksana Zabujko la adresa receptării contemporane a Lesei Ukrainka, fiindcă ea ar fi ajuns să supraviețuiască în memoria publică nu ca autoare de literatură, ci ca o martiră a tuberculozei, care și-a dăruit întreaga energie pentru a susține cauze civice. În final, lucrarea evaluează în ce măsură demersurile instituționale și academice de promovare a operei sale au reușit să creeze o imagine a scriitoarei Lesea Ukrainka mai fidelă celei configurate de textele sale, dincolo de spectrele publice artificiale, care, uneori, ajung simple simulacre. Astfel, studiul delimitează mai multe figurări ale memoriei fantomatice, generate prin discursurile, imaginile și practicile care o invocă pe Ukrainka în Ucraina secolului al XXI-lea : mormântul comun al memoriei literare, unde ideile se amestecă asemenea oaselor într-un osuar ; imaginarul reîncarnării valorilor ; suprapunerea spectrelor sau simulacrelor născute din discursul manipulator, care se interpun între epoca noastră și Ukrainka așa cum este portretizată de propriile ei texte ; dar și, în acord cu opera lui Ukrainka însăși, revigorarea persefoniană, nu în sensul unei bântuiri, ci al rezilienței vieții simbolizată de saxifragi ; și permanența vocii slabe, dar indestructibile a Ucrainei, simbolizată de flautul numit sopilky.