Extraordinary Bodies in Liviu Rebreanuʼs Ion. A Reading through the Lens of Disability Studies

Rezumat

Articolul propune o reinterpretarea a romanului canonic Ion de Liviu Rebreanu din perspectiva studiilor umaniste ale dizabilității. În consecință, cercetarea se focalizează pe figurile marginale ale romanului, a căror funcționalitate este afectată din cauza unor deficiențe fizice. Pe de o parte, ierarhia socială, etnică și, de asemenea, de gen a societății rurale din acea vreme este descrisă impresionant – și strâns legată de gradele de handicap: persoanele cu deficiențe fizice și mintale au cel puțin o altă caracteristică „debilitantă”, fie că este vorba de o „rasă” sau de un gen care este considerat inferior. Pe de altă parte, articolul dezvăluie cât de important este corpul deosebit de puternic al protagonistului Ion ca element de contrast și de comparație. Chiar dacă este eroul romanului, el moare în cele din urmă. Așadar, nu are viitor nici cel „capabil”? Un răspuns este oferit de legătura simbolică a condiției corporale a personajelor cu starea națiunii române. În momentul în care se petrece acțiunea romanului, chiar la începutul secolului al XX-lea, națiunea română modernă, care îi include pe toți românii, nu era încă împlinită. Dar, lăsând în urmă un copil nelegitim care să fie născut de femeia aparent cea mai atrăgătoare din satul Pripas, Ion lasă o moștenire – și, odată cu ea, șansa unui viitor prosper. Această situație arată cum dezbaterile eugenice ale vremii au fost interiorizate și de Rebreanu, forța biologică și voința de supraviețuire fiind unificate și corelate cu ideea de națiune (română), în timp ce tuturor celorlalți nu li se dă nicio șansă.