“I Am Nothing More than a Word in Human Form”. Viivi Luik’s Poetics of Identity

Rezumat

Articolul analizează scrierile lui Viivi Luik, una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare și intelectuale publice contemporane din Estonia, și se focalizează pe două dintre romanele sale autobiografice, ambele considerate emblematice pentru creația sa: Seitsmes rahukevad [A șaptea primăvară a păcii] (1985) și Varjuteater [Teatrul umbrelor] (2010). Deși deține un caracter autobiografic vădit, creația lui Luik se dovedește ambivalentă generic, reprezentativ în acest sens fiind mai ales Teatrul umbrelor, în care dorința de a cuprinde întreaga existență umană ia forma unei poetici a întâlnirii și a reciprocității adresării, o poetică afină paradigmei filosofice a sinelui narabil, elaborată de Adriana Cavarero. Pornid de la identificarea unor conexiuni între paradigma relațională a sinelui, susținută de Cavarero, și modalitățile auto-reprezentării narative specifice operei literare a lui Luik, articolul problematizează poetica identității din textele lui Luik, care modelează și, reușește să contracareze politicile identitare canonice, pentru a dezvolta un proces al construcției subiectivității ce se opune orizontului de așteptare stabilizat de categoriile identitare tipic masculine, naționale și (est-)europene.