To Tell in Order to Forget: Nadiya Surovtsovaʼs Memoirs of the Repressions of 1927–1953

Rezumat

Articolul abordează rolul scrierilor autobiografice ale intelectualelor în configurarea tranzițiilor postbelice și se concentrează pe tensiunea dintre subiect și tehnica narativă în constituirea unei narațiuni a traumei nerezolvate. Studiul analizează memoriile jurnalistei și cercetătoarei ucrainene Nadiya Surovtsova despre arestarea sa nejustificată și despre cei 27 de ani petrecuți în închisori, în lagăre și în exil. Particularitatea acestor memorii este că au fost scrise în URSS, când autoarea se afla sub supravegherea autorităților represive. Scrierea memoriilor ar fi trebuit să o ajute pe Surovtsova să uite experiența Gulagului și să creeze o versiune mai puțin traumatizantă a trecutului său, atât pentru ea însăși, cât și pentru membrii ideologizați ai societății, care refuzau să discute crimele autorităților. Amenințare constantă a unor noi represiuni a împiedicat crearea unei narațiuni logice și cursive. De aceea, narațiunea este caracterizată prin fragmentare, contradicții interne, omisiuni, metafore și eufemisme. Articolul analizează modul în care tematicile – 1) condiția comunistei acuzate pe nedrept și 2) condiția femeilor în societatea totalitară – se dezvoltă și intră în conflict în cea de-a doua parte a Memoriilor (intitulată „De partea cealaltă”). Strategia narativă centrală a scrierii lui Surovtsova constă în reducerea la tăcere a celor mai traumatice experiențe. Prin omisiunea crimelor și a brutalității, Surovtsova încerca să le uite și să scrie o variantă mai luminoasă a trecutului ei. În ultima parte a memoriilor, scriitoarea respinge eufemismele și omisiunile, își recapătă abilitatea de a vorbi despre experiențe autentice și depune mărturie nu numai despre crimele din închisoare, ci și despre furtul vieții sale și al oportunității de a se împlini identitar și social. Cazul memoriilor Nadiei Surovțova demonstrează cum presiunea ideologică și prejudecățile patriarhale despre ceea ce merită povestit din viața unei femei au făcut ca experiențele fizice și emoționale traumatizante să fie un tărâm al nerostitului, respectiv cum acest nerostit trebuie citit, descifrând povestea din contradicții și omisiuni.