Pour une morphologie de lʼironie post-humaine : le cas de Michel Houellebecq

Rezumat

Studiul de față își propune să radiografieze felul în care un concept fundamental al culturii occidentale, ironia, este resemantizat în cadrul epistemei postumane, pornind de la exemplul simptomatic al lui Michel Houellebecq. Fie că își asumă o dimensiune programatică, fie că primește conotații axiologice, ironia houellebecqiană vizează provocările ideologice, sociale sau ontologice ale realității contemporane. Avem de-a face, în fond, cu un mecanism discursiv instrumentalizat, în chip inovator, în contextul „postumanismului european”, paradigmă care se diferențiază structural de versiunea nord-americană a curentului.