Rosa Del Conte’s “Art of Translation” between Criticism and Practice

Rezumat

Eminent filolog, critic și traducător, Rosa Del Conte a criticat apariţia volumului de traduceri argheziene realizate de Quasimodo în 1966 în eseul sintetic „Le brutte infedeli ovvero Quasimodo interprete di Arghezi”. Rosa Del Conte, în ipostaza aparent pasivă a cititorului, transformă experiența de lectură într-un traseu de analiză, ceea ce o determină să demonteze traducerile argheziene și să construiască un eseu critic în care să apară în fundal, poate, în mod involuntar, anumite aspecte specifice ale modului ei de traducere și a deontologiei necesare traducătorului. Într-un stăruitor exercițiu de retorică, Rosa Del Conte explică propria sa perspectivă. Concepția antifrastică, implicită în utilizarea sintagmei „frumoaselor infidele”, subliniază intenționat conotația negativă a criticii sale. Sintagma ironică, antifrază explicită, „le brutte infedeli” poate atunci fi citită nu numai ca o judecată de valoare asupra traducerilor argheziene realizate de Quasimodo, dar, mai ales, ca o expresie sintetică a perspectivei ei asupra traducerii poeziei. Studiul de față, dedicat analizei lumii de idei şi concepte care se află în spatele expresiei „le brutte infedeli”, își propune să reconstruiască procesul de traducere al Rosei Del Conte, dar și viziunea ei despre „fidelitatea față de poezie”.