Mariana Marin – le biographisme féroce

Rezumat

Articolul de față urmărește să articuleze o analiză a figurii de poet a Marianei Marin din unghiul noilor teorii posturale, formulate de un Jérôme Meizoz. Dacă imaginea Marianei Marin a devenit o expresie a minoratului, a marginalului, odată cu deceniul anilor 1980, acest lucru se datorează, în primul rând, unei mitologii sociale ce s-a construit în jurul său, dar și datorită supralicitării unei direcții etice în poezia sa. Astfel, articolul propune două posibile modele pe care Mariana Marin le-a interiorizat în construcția imaginii auctoriale, Sylvia Plath și Anna Frank. De asemenea, o altă dimensiune a lucrării noastre investighează câteva portrete fotografice pe care Tudor Jebeleanu le-a construit, conducând, voit sau nu, la întărirea unei anume direcții de receptare a figurii Marianei Marin. Intenția acestei lucrări este de a propune alternative la modalitatea în care poezia Marianei Marin a fost citită în ultimele decenii și de a încerca o desprindere, în receptarea critică, de imaginea recurentă de victimă a lumii exterioare.