Posture de l’écrivain en manager

Résumé

Articolul își propune să urmărească câteva dintre trăsăturile centrale ale așa-numitului roman realist-socialist și să explice de ce noțiunea reprezintă, în fapt, un termen-umbrelă pentru mai multe subgenuri. Efectul utilizării sale este uniformizarea, de vreme ce singurul său scop este de a conecta literatura la un program ideologic mai mult sau mai puțin coerent. În ciuda tezelor formulate constant de istoriografia literară că realismul socialist reprezintă standardizarea brutală a principiilor creatoare, multe studii recente au demonstrat că respectiva standardizare a fost dobândită „pe parcurs”, prin intermediul unor mecanisme de control diverse și urmând strategii adeseori variabile. În consecință, articolul propune următoarea clasificare a romanului realist-socialist din România, bazată de analiza “arhivei” genului: romanul industrial, romanul rural, romanul pentru copii și tineret, romanul istoric și romanul de aventuri, romanul de război, respectiv fantasy/romanul științifico-fantastic. Dincolo de aceste tipologii, studiul ia în considerare și romanele sentimentale, autobiografice ori pe cele care implică fresce sociale, dar, având în vedere că productivitatea lor a fost restrânsă, analiza care le va viza va fi succintă. Pe scurt, acesta este tabloul sinoptic al romanului realist-socialist românesc dintre 1948 și 1955 problematizat în acest studiu, care va lua în considerare și componenta tezistă a literaturii realist-socialiste.