Magical Realism Avatars in the Romanian Novel

Rezumat

Pentru a urmări integrarea romanului realist-magic autohton în ceea ce a devenit, dintr-un cod regional al literaturii din America Latină, un (sub)gen literar global, propunem construirea unui posibil traseu care conectează, în literatura română, momentul interbelic (al afinităților cu mișcările europene, detectabile în ficțiunile mitice) cu deceniile șapte-opt ale secolului al XX-lea (marcate de influențele directe ale realismului magic sud-american), continuând până în anii 1990-2000, în MAGICAL REALISM AVATARS IN THE ROMANIAN NOVEL 55 perioada de expansiune mondială a genului. Întrucât romanul are o porozitate generică accentuată, vom cerceta felul în care anumite proze ale lui Mihail Sadoveanu preiau și modulează atracția pentru mitic și arhaic. Vom urmări apoi, în climatul cultural-politic din deceniile de mijloc ale comunismului românesc, marcate de traducerile ample din literaturile latino-americane, constituirea propriu-zisă a genului, în multiple registre, la prozatori precum Sorin Titel, Ștefan Bănulescu, George Bălăiță, Ștefan Agopian, în romane care dezvoltă, subversiv, prin mărci stilistico-narative specifice, temele majore ale realismului magic. Pentru a argumenta, în postcomunism, sincronizarea romanului autohton cu tendințele din spațiul postcolonial, unde estetica postmodernă a realismului magic se înscrie, de regulă, într-un cadru social-politic, vom analiza patru romane de Mircea Cărtărescu, Bogdan Popescu, Doina Ruști și Radu Pavel Gheo. Prin amploarea temei memoriei, a rescrierii trecutului și a problematizării istoriei recente filtrate în micile istorii personale, romanele românești aduse în discuție se situează în orizontul global al realismului magic, iluminând repertoriul său generic.