Tattooed Souls: The Vocabulary of Sexuality and Trauma in Women’s Memoirs on Romanian Communist Prison Experience

Rezumat

Pe fondul cercetării derulate de autoare în ultimii ani în zona memorialisticii și a diaristicii feminine (sau, în termeni mai largi, life-writing) ce acoperă perioada comunistă, articolul studiază tema sensibilă a traumei și a intimidării de tip sexual în contextul anchetelor și interogatoriilor de tip politic. Mai precis, lucrarea urmărește maniera în care trauma în raport cu sexualitatea este abordată de către autoarele volumelor de memorialistică, cu o focalizare specială pe aspectul opțiunilor de vocabular. Articolul porneşte de la mai multe volume ce relatează istorii personale din perioada comunistă şi, mai ales, din perioada „obsedantului deceniu”. Mă interesează abordarea life-writing din perspectiva povestirii „egografice”, ca document al traumei, dar unul cu funcţie terapeutică (nevoia de coerenţă, de sens, de „adevăr”), precum și didactică, anume transmiterea a „ceea ce s-a întâmplat”. Deşi violenţa sexuală reiese din memorii ca fiind nereprezentativă pentru cazul romanesc, violenţa de limbaj (violul verbal), ca formă a intimidării, este menționată de toate autoarele. În contrast cu violenţa de limbaj sugerată de autoare, aceste femei socializate în spatiul interbelic, în mediul burghez, manifestă pudoarea de a vorbi despre corp. Aşadar, mă interesează în mare măsură aspectele indicibile, ceea ce este omis, tăcerile, dar, în acelaşi timp, şi demutizarea, verbalizarea, vocile feminine, vocile neauzite ale unui „popor secundar” (Morar-Vulcu 2007), care devin mai proeminente în ultimul deceniu.