Facets of Irony in Communist Testimonial Literature. Case Study: Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat [The Time We Were

Rezumat

Memoriile semnate de Annie Bentoiu (Timpul ce ni s-a dat: memorii: 1944–1959) se concretizează într-un discurs erudit, riguros documentat, împletit cu o istorie a devenirii personale. Mai degrabă grav, mereu lucid, textul prezintă, pe alocuri, note de subtilă ironie, semnalizând atât o atitudine critică cu privire la realitățile epocii, cât și un mod de detașare (sau dăinuire) în contextul regimului totalitar. Studiul pe care îl propun are ca punct de pornire noțiunea de decupaj semiotic (coupe sémiotique) și vizează o selecție foarte precisă a fragmentelor în care pot fi identificate replici sau atitudini ironice, cel mai adesea formulate ca răspuns, individual sau colectiv, la opresiunile regimului comunist. Cercetarea se desfășoară în trei pași, implicând alcătuirea acestui corpus, analiza și interpretarea lui. Pornind de la studiile de stilistică ale lui Leo Spitzer, ironia va fi discutată și ca abatere (écart) de la regulile generale ale discursului memorialistic citat.