Biographies réelles/ biographies fictives. Quand les écrivains deviennent personnages de roman / 118 [<a

Rezumat

Având ca material de observaţie corpusul de texte de ficţiune pe care îl oferă Sburătorul, cel mai longeviv cenaclu din spaţiul românesc, care a funcţionat la Bucureşti între 1919 şi 1943 în jurul criticului E. Lovinescu, ne propunem o reflecţie asupra felului în care devin scriitorii personaje în prozele contemporanilor lor. Mai precis, ne va interesa cum influenţează existenţa în grup – şi partajul existenţial pe care grupul literar îl angajează – practica ficţionalizării biografiilor de scriitor. Cazul românesc asupra căruia ne-am oprit probează o instrumentalizare a acestor biografii fictive în interiorul grupului. „Vieţile” nu interesează aici ca modele exemplare; nu se construieşte pornind de la un mit; mijloacele nu sunt cele ale biografiei romanţate. Prezenţa scriitorului se reduce la o gesticulaţie încremenită, la câteva posturi corporale rigide şi repetitive care, toate, se regăsesc într-o scenografie de cenaclu (atitudini de autoritate, maniere de a interveni în discuţie, calităţi ale vocii, etc.). Astfel încât prezenţele scriitoriceşti par să nu fie mai mult decât nişte elemente de decor – ilustrări ale miturilor care circulă în interiorul comunităţii.