Subgenurile romanului românesc. Laboratorul unei tipologii

Rezumat

În ultimele patru decenii, romanul memoriei s-a impus pe scena globală, în parte și datorită căderii unor regimuri politice coloniale și/sau dictatoriale. România nu reprezintă o excepție în acest scenariu, prin urmare, după prăbușirea comunismului în 1989, dar în special odată cu debutul noului mileniu, acest subgen a erupt în arena publică. Având la bază o analiză cantitativă și calitativă pe marginea unei selecții de 50 de romane publicate în spațiul românesc atât înainte, cât și după înlăturarea regimului comunist, acest articol reprezintă o primă încercare de a cartografia romanul memoriei dintr-o perspectivă centrată pe genul literar. Abordarea noastră urmărește evoluția romanului memoriei pe parcursul a patru decenii, sub aspect tematic, formal și generațional. Îmbinând acești operatori cu abordarea culturalistă a literaturii din câmpul studiilor despre memorie, propunem trei categorii în interiorul subgenului: romanul memoriei traumatice, romanul memoriei (n)ostalgice și cel al memoriei agonistice.